De ce nu e bun programul de austeritate

Posted on 26 Decembrie 2010 de

3



SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NUMEŞTI LUCRURILE GREŞIT…

Pe 6 mai 2010, Preşedintele Traian Băsescu anunţă că, în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional, Guvernul va aplica „varianta încrederii”, constând, în principal, în „reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%” şi „este previzibilă o reducere a pensiilor cu 15%” (discursul integral aici). Nu mi-am propus să mă opresc asupra oportunităţii economice a măsurilor prezentate de preşedinte, ci voi remarca, pentru început, că Preşedintele, în discursul său, numeşte acest set de măsuri „varianta încrederii„.

Pe 9 mai 2010, Primul Ministru Emil Boc şi Ministrul Finanţelor Sebastian Vlădescu susţin o conferinţă de presă în care prezintă concluziile discuţiilor cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (declaraţiile integrale aici). Reproduc doar primele paragrafe din acest discurs:

Emil Boc: Bună seara tuturor. Am avut în aceste zile multiple întâlniri cu reprezentanţii coaliţiei care susţin guvernul, de asemenea întâlniri cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene, Băncii Mondiale, de asemenea întâlniri cu membrii Guvernului şi preşedintele României.
În acest moment suntem în măsură să vă prezentăm, în sinteză, câteva dintre concluziile acestor întâlniri şi cu privire la ceea ce urmează să se întâmple în perioada următoare.
În ceea ce urmează, am să mă axez pe patru elemente în prezentarea mea: Unu. De ce suntem nevoiţi să luăm măsuri de austeritate? Doi. Ce alternative avem? Trei. Ce măsuri propune guvernul? Patru. Care sunt consecinţele acestor măsuri pe care le propunem?

Remarcăm că din declaraţia lui Emil Boc a dispărut „varianta încrederii” şi şi-au făcut loc „măsurile de austeritate”. Şi ce, veţi spune? Nu sunt aceleaşi măsuri? Dar nu de măsuri vorbim aici, ci de instituirea unei ordini a lucrurilor.

Îi mulţumesc lui Ştefan Stănciugelu pentru că readuce în atenţie aceste vorbe ale lui Confucius:

„Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Dacă denumirile nu sînt corecte, cuvintele nu se mai potrivesc. Dacă cuvintele nu se mai potrivesc, treburile statului merg prost. Dacă treburile statului merg prost, nici riturile şi muzica nu mai pot înflori. Dacă riturile şi muzica nu mai pot înflori, judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte. Dacă judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte, poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte“.

Revenind la discursul lui Emil Boc, numărăm folosirea cuvântului „austeritate” de 8 ori. Sunt „măsurile de austeritate” o numire corectă a lucrurilor? Să reluăm în ordine inversă argumentul lui Confucius, aplicat la situaţia noastră, plecând de la efecte: poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte (de revăzut protestele din a doua parte a acestui an, inclusiv protestul poliţiştilor şi protestul angajaţilor de la Ministerul de Finanţe), judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte (de revăzut deciziile Curţii Constituţionale, deciziile instanţelor privind scăderea salariilor bugetarilor şi contestarea puternică pe care au generat-o în societate şi în mediul politic), riturile şi muzica nu pot înflori (de revăzut cum a evoluat mass-media în a doua parte din 2010), treburile statului merg prost (de revăzut eficienţa aplicării „măsurilor de austeritate”).

Văzând aceste efecte, se prefigurează concluzia că lucrurile nu au fost numite corect. Dar de ce „măsurile de austeritate” nu sunt o numire corectă? Să ducem analiza în zona simţului comun, acolo unde are loc interacţiunea dintre numirea lucrurilor şi populaţie. Întrebaţi-vă, ce aţi prefera, măsuri de austeritate sau măsuri de relansare? Întrebaţi în jurul vostru, fără să numiţi vreo măsură concretă, pe care dintre cele două le preferă oamenii? De ce, chiar şi când acţiunile concrete sunt aceleaşi, oamenii preferă măsurile de relansare în locul celor de austeritate? Răspunsul este foarte simplu şi ţine tot de simţul comun. Aşa cum ne aşteptăm de la o fabrică de pantofi să producă pantofi, de la măsuri de austeritate aşteptăm să producă sărăcie, iar de la măsurile de relansare aşteptăm să producă (din nou) prosperitate. Este un lucru normal, de bun simţ, ca oamenii să-şi dorească prosperitate, nu sărăcie.

Exemplu meu, cel cu măsurile de relansare, nu e poate cea mai bună alegere pe care Puterea o putea face în numirea lucrurilor, dar cred că arată suficient de clar cât de greşite au fost măsurile de austeritate. Iar aici nu vorbim de vreo distorsiune generată de media, ci chiar de discursul (discursurile, chiar!) Primului Ministru. O simplă căutare pe pagina web a Guvernului folosind termenul „austeritate” returnează 99 de rezultate (!!).

Este foarte greu de presupus ce s-ar fi întâmplat dacă Boc numea lucrurile corect. Dar faptul că a nesocotit sfatul lui Confucius nu i-a adus, cu certitudine, niciun beneficiu.

Anunțuri
Posted in: Scena Politica