Circuitul şpăgii în natura umană

Posted on 12 Februarie 2011 de

2



Să presupunem că avem un stat cu 100 de cetăţeni: A1, A2, A3… A100. Toţi cei 100 de cetăţeni sunt vameşi. Iar fiecare vameş ia o şpagă de 5 lei/zi pentru câteva cartuşe de ţigări de contrabandă lăsate să intre în ţară. Să presupunem, mai departe, că printr-un oarecare concurs de împrejurări, A1 dobândeşte PUTEREA să ia 10 lei/zi şpagă. Ce va face el? Va lua în continuare 5 lei/zi sau va lua 10 lei/zi pentru că POATE?

Mai departe, să presupunem că A1 este trimis la puşcărie pentru că a luat şpaga. Acum, puterea pe care o avea A1 este câştigată de A2 (am putea spune că „A2 îl înlocuieşte pe A1 în funcţie”). Ce va face A2? Va continua să ia o şpagă de 5 lei/zi sau va lua 10 lei/zi pentru că POATE?

Pe de o parte, e povestea: Conştient că, prin puterea dobândită, are o responsabilitate faţă de ceilalţi, faţă de „popor”, A2 va înceta să ia şpagă şi va face tot posibilul pentru ca nimeni să nu ia şpagă.

Pe de altă parte, e adevărul: Dacă A2 nu a avut responsabilitate faţă de el însuşi, în primul rând, şi faţă de ceilalţi atunci când era şpăgar de 5 lei/zi, e cert că nu va avea nici mustrarea de conştiinţă când îşi va folosi în acelaşi fel puterea dobândită, devenind un şpăgar de 10 lei/zi.

Se spune prin „popor”: Dacă ditamai ministrul/şeful ia şpagă, ce pretenţie să ai de la un om de rând?! Or, reiese din anecdota noastră, e chiar invers: Când omul de rând ia şpagă, ce pretenţie să ai de la un şef?!

Anunțuri
Posted in: Scena Politica