Mici şi mari alianţe. Aritmetica electorală PSD – PNL + PC

Posted on 12 Ianuarie 2011 de

5



Aşa cum era de aşteptat, decizia PNL de a se uni cu „fraţii de sânge” din PC a stârnit multe critici. Călin Hera anunţă că îşi retrage votul (virtual) pentru PNL, iar Dan Şelaru plusează şi spune că unirea PSD cu PNL ar fi o mare greşeală. Tot previzibil era atacul asupra alianţei PNL – PC pe filiera Voiculescu-Felix. Bibliotecarul exprimă cel mai clar temerile privind marea alianţă PSD – PNL – PC: „Tare îmi este teamă că această alianţă nu este totuşi adresată românilor ci „câştigării alegerilor”. Tare îmi este teamă că cele trei partide nu doresc altceva decât înlăturarea domnului Băsescu din Palatul Cotroceni şi a PDL din Palatul Victoria.”

Să luăm lucrurile de la coadă la cap, în ordinea larg aproximativă a importanţei lor:

1. Marea alianţă PSD – PNL – PC. Că scopul unei astfel de alianţe este înlăturarea PD-L şi a lui Traian Băsescu nu-i mister pentru nimeni. Că ea este adresată câştigării alegerilor, e perfect normal. Cu asta se ocupă partidele politice cam peste tot, încearcă să câştige alegeri. Matematica e simplă: dacă PSD şi PNL intră singuri în alegerile parlamentare, nimeni nu ia peste 50% şi Preşedintele numeşte premierul. PD-L va fi la guvernare şi după 2012, cu unul dintre ceilalţi doi. Trădare! vor sări unii. Aşa o fi, da să mai stai încă nişte ani în opoziţie e şi mai naşpa.

Aşa că, acceptând că obiectivul tuturor partidelor este să ajungă la guvernare, cea mai sigură cale pentru actuala opoziţie de a face asta este să ia în alianţă (din aceea înregistrată la tribunal) peste 50% din voturi şi să-şi numească Primul Ministru peste capul lui Băsescu (care rămâne să facă joc de glezne prezidenţiale sus pe deal la Cotroceni până la finalul mandatului). Dacă PNL şi PSD intră separat în alegeri, una dintre ele rămâne pe bară după, că Băsescu numeşte primul ministru. Acum spuneţi şi dumneavoastră, preferaţi să vă maximizaţi procentele în alegeri cu 50% şanse de a intra la guvernare sau să sacrificaţi câteva din aceste procente cu 100% şanse de a ajunge la guvernare? Traducând în cifre (ipotetice), să presupunem că PNL şi PSD ar lua, dacă nu ar intra împreună în alegeri, 60-65% mandate adunate. Iar dacă ar merge braţ la braţ la tribunal ar lua doar 50% + 1. Dacă ne punem în locul PSD sau PNL, tot varianta a doua e de dorit. Măcar ai certitudinea că mergi la guvernare. Nu-i puţin deloc.

Şi totuşi e posibil ca Dan Şelaru să greşească şi alianţa PSD – PNL să producă mai multe voturi decât cele două separat. Am văzut la alegerile parlamentare anterioare cât de mult contează susţinerea structurilor locale de partid. Or, o alianţă care va ajunge cu certitudine la guvenare devine un magnet pentru „baronii locali” ai adversarului. Nimeni nu vrea să stea în barca ce se scufundă. Da, poate că electoratul ideologic al PNL va vedea alegerile doar la televizor, dar se compensează cu câteva autocare plimbate prin colegiu de „noile achiziţii”, dezertate de la adversari. Pe asta, deci, am lămurit-o. Pur şi simplu nu văd cum o alianţă PSD – PNL nu ia majoritatea mandatelor de parlamentari, fie că ne place sau nu treaba asta.

2. Mica alianţă PNL-PC. Aici lucrurile par un pic mai complicate. În primul rând datorită celui numit Dan Voiculescu şi cunoscut sub numele de Felix şi care se bucură de o aşa simpatie în rândul publicului larg încât îţi vine să-l torni la securitate. Ştia PNL asta? Ştia. Şi atunci de ce a luat motanul de coadă? Păi pentru că matematica lor a dat cu plus. Ca să înţelegem asta trebuie să avem în vedere ce am discutat la punctul 1. Dacă PSD şi PNL se aliază cu acte în regulă, trebuie să facă o împărţire a viitoarelor beneficii. Ceea ce e perfect normal în orice democraţie. Un contract care spune clar cum se împart beneficiile scuteşte semnatarii de neplăceri ulterioare. Revenind, PSD şi PNL trebuie să negocieze această împărţire. Fiecare vrea să obţină cât mai mult pentru el şi ai lui. Normal. Păi în cazul ăsta, oare alianţa PNL-PC nu are scopul de a pune PNL într-o poziţie de negociere mai bună faţă de PSD? Aşa cum scrie Adi Zăbavă, PC-ului nu i-a fost prea greu să aleagă.

Studii electorale româneşti, Nr. 2, 2009: „Crin Antonescu obţine un nivel de popularitate peste media naţională în rândul alegătorilor din Dobrogea, Oltenia, Moldova, Muntenia şi Transilvania, al celor foarte tineri (18-34 ani) sau de vârstă medie (45-54 ani), al celor cu venituri peste salariul minim pe economie şi al celor cu educaţie peste medie. În contextul acestei informaţii este de înţeles de ce Crin Antonescu este singurul dintre cei trei a cărui popularitate se află într-o relaţie pozitivă şi semnificativă statistic cu consumul de ştiri politice TV.” Că PNL nu are vreo puternică maşinărie de partid, cum au PSD şi PD-L, e deja un clişeu. Dar popularitatea lui Crin Antonescu este într-o relaţie pozitivă şi semnificativă statistic cu consumul de ştiri politice TV. Cu alte cuvinte, cu cât alegătorul X consumă mai multe ştiri TV, cu atât sunt şanse mai mari ca el să voteze cu Crin Antonescu. Cifrele datează din 2009, dar nu văd niciun motiv pentru care corelaţia nu ar mai fi valabilă şi astăzi. Cu alte cuvinte, deşi PNL riscă să piardă alegătorii duri, ideologici, alianţa cu PC îi consolidează poziţia în rândul electoratului consumator de ştiri politice. Acelaşi studiu mai arată ceva interesant: 31% din cei ce urmăreau ştirile A3 îşi declaraseră intenţia să voteze cu Crin Antonescu, faţă de 16% din întregul eşantion. Nu este relevant procentul în sine, care, evident, s-a modificat de-a lungul timpului, ci diferenţa mare între scorul general al lui CA şi scorul în rândul telespectatorilor A3 (31%-16%=+15%). În comparaţie, Mircea Geoană avea la momentul respectiv doar un +4% in rândul telespectatorilor Antenei 3. Adică 31% din telespectatorii mogulului-securist Felix-Voiculescu intenţionau să voteze cu Crin?! Cu 15% peste scorul mediu al lui Crin din acel moment?! Păi… cam da. Cifre mai noi nu am la îndemână, dar poate ne vede Turambarr şi ne împărtăşeşte ceva înţelepciune sociologică de actualitate. Nu văd însă vreun motiv pentru care corelaţiile evidenţiate de studiul din 2009 nu ar fi în continuare valide, chiar dacă cifrele sunt, evident, altele.

Să continuăm discuţia despre miza Antena 3 cu câteva date interesante. Conform datelor publicate pe Pagina de Media, evoluţia audienţei postului patronat de familia Voiculescu în perioada 2009-2010 arată astfel:

Vedem deja cum numărul de telespectatori în intervalul prime time (19:00-23:00) a crescut semnificativ în această perioadă. Cred că merită să facem o corelaţie între această creştere şi modificarea grilei de programe a A3 în intervalul 19:00-23:00, care, în acest moment, nu mai găzduieşte niciun jurnal de ştiri, ci numai talk-show-uri (sper să pot completa articolul în aceste zile cu toate modificările în grila A3 în intervalul 19-23 pe toată perioada 2009-2010, deci dacă poate cineva contribui cu informaţii în acest sens, ele sunt binevenite). Pentru contestatarii televiziunii ca mijloc de transmitere a mesajelor politice vă mai amintesc nişte date: „Media pentru perioada 1 ianuarie – 30 august (2010, n.m.) arată că românii din mediul urban au stat pe televizor, în medie, 6 ore și 16 minute pe zi.” (Gfk, conform Paginademedia.ro). Iar newsletter-ul Studii Electorale Româneşti nr. 5 publicat în februarie 2010 ne arată, pe baza unui sondaj efectuat înainte de primul tur al alegerilor prezindeţiale din 2009, de unde se informează românii. Oare să se fi schimbat prea multe de atunci?

 

Sursa: Studii Electorale Româneşti Nr. 5 (http://www.soros.ro/ro/fisier_acord_publicatii.php?publicatie=102)

Sper, cu această ocazia, că am clarificat cum, pentru Crin Antonescu în special, Antena 3 reprezintă o miză deloc neglijabilă (în funcţie de ritmul în care obţin datele, sper ca în următoarele zile să produc şi dimensiunea prezenţei lui Crin Antonescu la emisiunile din prime time ale A3 în ultima perioadă). Colaborarea formală pe care PNL o are acum cu PC îi permite acum lui Antonescu să îşi consolideze atât poziţia în negocierea cu PSD, cât şi comunicarea cu un segment electoral deja apropiat lui (telespectatorii A3).

* doar perioada 16 februarie – 28 februarie

** doar perioada 1 ianuarie – 13 ianuarie

*** posibilitatea de eroare în culegerea datelor privind intervenţiile telefonice ale lui Crin Antonescu în emisiuni este mult mai mare

Sunt suficiente indicii să credem că, din punct de vedere strategic, decizia PNL are un fundament solid şi avatanjele aşteptate de pe urma ei depăşesc pierderile din rândul electoratului „ideologic” sau al celui care vede în „mogulul- securist” Dan Voiculescu întruchiparea răului absolut. Să reamintesc faptul că până şi Tăriceanu a contestat numărul de mandate dat PC-ului, nu alianţa în sine?

PS: Turambarr ne împărtăşeşte rezultatele ultimelor sondaje privind intenţia de vot.

Anunțuri
Posted in: Scena Politica