De ce „piaţa politică” românească nu oferă alternative

Posted on 12 Ianuarie 2011 de

8



Citesc La colţu` străzii un articol interesant despre mişcările recente ale Opoziţiei, despre care tocmai discutam şi noi în articolul anterior. Ceea ce m-a determinat să scriu articolul de faţă, neprogramat, a fost un comentariu scris de MoC:

„Stau si ma intreb daca va exista vreodata pe ‘piata’ o alternativa reala. Daca analizam evolutia partidelor politice din Romania in ultimii 100 de ani, este cam dezamagitoare traiectoria partidelor cu o istorie semnificativa si probabil si mai dezamagitoare traiectoria celor noi.”

Întrebarea este cu atât mai legitimă cu cât este pusă, probabil, de un număr tot mai mare de români dezamăgiţi de politică. Ar fi frumos să credem că este un paradox, o întâmplare nefericită, un ghinion al poporului român. Din păcate, o explicaţie pare a exista… Şi nu pare încurajatoare.

Raţiunea de a fi a unui partid politic, din orice colţ din lumea asta, este să ajungă la guvernare. Iar pentru a realiza aceasta, partidele au tendinţa să încerce să aleagă cele mai eficiente strategii şi tactici (ţinând cont, evident, inclusiv de lupta de putere din interiorul partidului respectiv). Evident că, deciziile fiind luate de oameni, strategiile alese nu se dovedesc a fi întotdeauna cele mai eficiente. Uneori, punerea în practică a celei mai eficiente strategii (care poate fi minciuna, spre exemplu) este împiedicată de o anumită cultură organizaţională care difuzează în rândul membrilor o anumită etică politică. Din punctul ăsta de vedere, la noi partidele nu fac decât să recreeze etica prezentă în majoritatea organizaţiilor din această ţară).
Până acum, experienţele electorale ale partidelor româneşti au arătat că modul în care acţionează în competiţia electorală este eficient (să ne amintim de câte ori au fost la guvernare PSD, PNL, UDMR şi PD-L în ultimii 10 ani, spre exemplu). Rezum:
1. Cultura organizaţională a partidelor politice nu generează o etică politică bazată pe responsabilitate, corectitudine, etc.
2. Strategiile şi tacticile electorale folosite de partidele politice româneşti, oricât le-am considera noi de imorale, au dat rezultate foarte bune în atingerea scopului (accesul la guvernare).
Privind din interiorul eticii politice ale partidelor noastre, de ce ai schimba ceva care dă rezultate?
Ca să apară pe piaţă o alternativă (adică produsul politic dorit de noi) trebuie să existe: a) cerere, adică oameni capabili să identifice produsul şi să fie dispuşi să îl achiziţioneze (aici nu intră doar votul, ci şi eventual, alte tipuri de susţinere); b) „întreprinzători” dispuşi să furnizeze oferta în termeni de profit (profitul nu trebuie să fie doar financiar, ci poate fi – ipotetic – profitul moral de a realiza binele comun). Pentru a realiza produsul politic, „întreprinzătorul” are nevoie de resurse (resurse umane, resurse materiale, resurse simbolice, etc.). Aici e, de fapt, cheia întregii probleme. Ceea ce e greu de acceptat e că orice competiţie politică are nişte costuri. Campania electorală are costuri. Mari. Scuze, foarte mari.

Şi încă n-am zis nimic despre ce condiţii sunt necesare pentru o bună guvernare.

Anunțuri