„De ce unii au furat şi noi trebuie să plătim pentru ei?!”

Posted on 18 Mai 2010 de

4



Asta cu „unii au furat” nu e chiar în alb şi negru. Dacă Guvernul a furat 2 lei, după care a dat şi 3 lei în plus la pensii şi ăia care au pus ştampila pe buletinul de vot pentru ăia trei lei, nu sunt tot un fel de complici? Nu cu vină penală, dar pe undeva e un „gentlemen`s agreement”. De ce crezi că nu s-au reformat partidele? Pentru că nu au avut niciun motiv să o facă, atât timp cât strategia 2 lei mie, 1 leu la popor a adus voturi. Uitaţi-vă doar la cazul lui Solomon la Craiova. „Nu-l băgaţi la puşcărie, că a făcut pentru oraş, e om bun!”. Nimic despre vinovăţia sau nevinovăţia lui. Ăia care au ieşit în stradă pentru Solomon nu-s şi ei complici la furt? Păi cam sunt. E adevărat că nu-s toţi românii vinovaţi sau complici, dar d-aia e stat. Solidaritate: avem nişte vinovaţi (unii penal, cei mai mulţi moral – complicii), iar pentru ei trebuie să plătească toţi (sau, mă rog!, aproape toţi).
Deşi am putea discuta chiar şi despre o anumită justeţe a plăţii:
– plătesc cei care au votat cu gândul să-şi asigure postul la stat, sau să mai urce puţin în funcţie, sau să fie pus şef pe instituţie „omul nostru”. Că nu toţi bugetarii sunt aşa, n-am nicio îndoială. Dar e democraţie, deci ne supunem majorităţii (mai ales că drepturile financiare nu-s chiar drepturi fundamentale).
– plătesc cei care au primit mai mult decât era normal. Cu tot respectul, indemnizaţia pentru mame, aşa cum e ea acum (85% din salariu 2 ani) era o exagerare pentru economia noastră chiar şi atunci când „duduia”. Mai devreme sau mai târziu, regulile economiei îşi fac dreptate, deşi nu cu foarte mare exactitate, după cum vedem în perioada asta.
– plătesc cei care au votat pentru câţiva lei în plus la pensie. Ştiu, oamenii ăştia nu pot fi învinuiţi, dar asta votezi, asta primeşti. Votezi câţiva lei la pensie, pauză infrastructură, mai votezi câţiva lei la pensie, pauză investiţii în cercetare.
– plătesc cei cărora le-a păsat prea puţin sau nu le-a păsat suficient de vot: studenţii, spre exemplu.
– plătesc cei care au votat pentru câteva zeci de lei pe care i-au spart într-o zi la cârciumă. (E adevărat că ar trebui să plătească şi cei care au votat pe câteva zeci de lei şi nu i-au dat pe gât, dar nu poţi cere chiar atât de multă exactitate).
– au plătit deja mulţi din economia privată care şi-au pierdut afacerile/locurile de muncă, etc. Deci plătesc şi cei care au dat/primit salarii la negru, au făcut evaziune, au „şpăguit” Garda Financiară, Garda de Mediu sau cine mai vine în control. Mai plătesc şi cei care n-au făcut toate astea, dar e viaţă, nu matematică.
– mai plătesc şi cei care şi-au văzut de treaba lor, tocmai pentru că au uitat că, vrând-nevrând, nu trăiesc singuri pe lume şi nu e îndeajuns să îşi vadă de treaba lor.
Perfect de acord că mecanismul de distribuirea al notei de plată e destul de imperfect, dar, ar trebui s-o ştim deja, democraţia e şi un mecanism de difuzare a vinei.
I-am lăsat ultimii, cu voia dumneavoastră, pe cei care ne-au condus/ne conduc. Sau, cum ar fi spus personajul pur ipotetic căruia îi atribui fraza din titlu, „ăia care au furat”. Păi aici ajungem la miezul problemei. Cum îi facem să plătească? Ideile vehiculate sunt variate: fie le tăiem capetele, îi tragem în ţeapă, dăm jos Guvernul, ieşim în stradă, facem revoluţie, facem grevă generală, nu ne mai plătim taxele, le aruncăm cu pempărşi în ochi, etc. Reacţii dacă nu normale, cel puţin previzibile. Chiar aş fi de acord cu câteva idei din seria asta.
Am totuşi o problemă. Probabil şi din cauza vârstei, nu pot să nu mă întreb. Şi după aia? Mai departe ce facem? Să zicem că ajungem la anticipate şi mergem din nou la vot, amânând până atunci măsurile de reducere a cheltuielilor. Iar la alegeri nu se va mai vota pentru a obţine un post mai călduţ, pentru 2 lei la pensie, iar alegătorii se vor deştepta, în sfârşit, să separe grâul de neghină… Mă opresc aici, utopia devine penebilă.
Toată ideea asta cu criza şi reducerea cheltuielilor a fost un bun exemplu. Un bun exemplu pentru a arăta că:
1. Democraţia funcţionează foarte bine pe criteriul reprezentativităţii: cu cât baza e mai egoistă sau dezinteresată, cu atât vârful e şi mai egoist (iar asta înseamnă, de multe ori, furt) şi mai dezinteresat (şi asta înseamnă, de prea multe ori, guvernare ineficientă).
2. Capitalismul funcţionează şi el pentru că atunci când ne furăm unii altora 2 căciuli (dintre care 1 împrumutată) rămânem la un moment dat doar cu căciula noastră şi avem toţi de pierdut, dar mai puţin ăia pe care i-am pus să arbitreze părtinitor furtul căciulilor (şi care furau şi ei, dar găsiseră lucruri mai valoare de furat, doar că noi eram ocupaţi să tragem de căciuli).
3. Şcoala românească nu e prea performantă. Ce facem când dăm de greu? În cel mai bun caz ne revoltăm, devenim brusc justiţiari, cerem capul lui Moţoc. În cel mai rău caz ne vedem de treabă. Dar nu vrem să învăţăm. Refuzăm cauzele, pentru că nu ne plac. Pentru că ele vorbesc despre noi toţi. Vorbesc despre incapacitatea noastră ca popor, ca societate de a construi un bine public, de a refuza egoismul, pomana, impostura, mica şi marea şmecherie, de a refuza lenea şi prostia, de a gândi nu doar la ziua de mâine, ci şi la cea de poimâine.
Mulţi politicieni vor mai trece pe Dâmboviţa, criza va trece şi ea la un moment dat, dar vom fi învăţat noi lecţiile? Nu-i nicio certitudine. Pentru că boala gravă a societăţii noastre nu are garanţia vindecării. Antidot nu există. Doar un tratament lung, ce necesită multă răbdare, moderaţie şi speranţă. Poate că va trece. Generaţiile următoare vor vedea.

Add to FacebookAdd to Twitter

Like This!

Anunțuri