De ce sportul nu e sănătos

Posted on 3 Mai 2009 de

3



În post-ul următor voi încerca să aduc în atenţie un argument în care sportul în combinaţie cu media devine mai mult decât o competiţie care se desfăşoară pe un teren între doi competitori pentru câştigarea respectivei întreceri iar prin interferenţa celor două sportul se supune unei alte logici, a media.
În lumea media sportul devine spectacol, astfel terenul de joc devine câmp de luptă, adversarul devine duşman, învingătorul este ridicat în slăvi şi i se creează impresia că este stăpânul absolut prin atenţia mediatică care i se acordă, învinsul este umilit, riduculizat iar competiţia pe care tocmai a pierdut-o este dramatizată încât capătă accente apocaliptice.
Un exemplu clasic de comentariu sportiv în urma unei înfrângeri sună în feluul următor : ,,În urma înfrângerii dezatruoase cu Austria, tricolorii au ratat şi ultima şansă de calificare la campionatul mondial din Africa de Sud ”, sau ,, Reprezentativa României mai poate spera la calificarea în cadrul unui turneu final abia în anul 2012” (urmăriţi impresia de tragic din comentariu). În schimb un comentariu obiectiv şi decent ar fi sunat cam aşa ,, România a ratat calificarea la campionatul mondial din Africa de Sud ” sau ,, România se mai poate califica la turneul final din 2012”.
Evenimentele sportive combinate cu subiecte de can can prin care se invadează viaţa privată a sportivilor şi prin comentarii maliţioase şi neprofesioniste sunt puse într-o lumină (sau mai bine zis umbră) negativă de către jurnalişti. Eşecul sportiv trecut prin filtrul mediatic are consecinţe tot în plan real, plan în care actorii principali sunt suporterii echipei de susţinut. Aşa se explică ostilitatea de care dau dovadă unii suporteri , ca de exemplu cei ai naţionalei României, atunci când vine vorba ca un meci de fotbal care să fie susţinut pe o arenă din Bucureşti.
Fedback-ul este previzibil (atitudine ostilă din parte suporterilor). Iar o declaraţie publică în care se afişează o atitudine neconformă cu adevăratul statut al suporterilor (aceştia având ataşate stări afective pentru echipă) sau cel puţin statutul afişat poate duce la acte de violenţă pe stadioane şi nu numai
Mesajele o dată ajunse în sfera afectivă a omului (care întâmplător este şi suporter înfocat) scapă de sub sfera raţionalului şi îl fac să uite care sunt rolurile pe care ar trebui să şi le asume în calitate de suporter, roluri care cel puţin teoretic sunt de susţinător sau individ care iubeşte relaxarea şi divertismentul şi pentru aceasta vine la stadion.
Iată cum sportul care prin practicarea sa este o activitate sănătoasă fizic şi psihic, devine factor de stres şi nervozitate atât pentru sportivii profesionişti care suportă presiunea jurnaliştilor şi a publicului dar şi pentru suporteri, care o dat instigaţi la violenţă instigă şi ei la rândul lor (explicaţia fenomenului hooligans).
Iată un argument pentru care sportul nu e sănătos !!!
Calea de ieşire dintr-o astfel de situaţie este fairplay-ul într-un sens invers decât cel normal, începând din redacţii în care bunul-simţ, obiectivitatea decenţa şi recomandările să fie cuvânt de ordine la redactarea materialelor de presă. Pentru că ceea ce se petrece în teren poate fi schimbat numai dacă se schimbă cererea, dacă vom vrea sport vom avea sport, iar dacă vom vrea spectacol vom avea violenţă.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie