Vulgarizarea moralei

Posted on 30 Aprilie 2009 de

7



O să încep banal şi şcolăresc postul ăsta cu clarificările teoretice, pentru că nu putem să simulăm toţi inteligenţa aşa că voi face o definiţie cât se poate academică a termenilor de care mi-am propus să mă ocup şi asupra cărora revin în acest post şi anume despre etică şi morală.
Etica se ocupă cu studiul valorilor (comportamente, fapte, atitudini dezirabile) care sunt universal acceptate şi care nu suferă limitări spaţio-temprale. În opinia mea acesată abordare este cuminte şi naivă întrucât universalitatea unor valori este uşor romantică, idealistă lipsită de consitenţă şi pragamtism real, demnă mai mult de dezbateri filosofice reanscentiste şi kantiene decât de tematica acestu blog.
În legătură cu termenul despre care se vorbeşte morala, reprezentată de studiul acelor valori care sunt contextuale, spaţio-temporale şi specifice unor zone şi comunităţi, este un termen atât de demitizat încât s-a ajuns la o prostituţie a sa, întrucât îl foloseşte toată lumea care vrea să se eschiveze şi să nu-şi asume responsabilitaea sau să-şi explice incapacitatea pentru că de cele mai multe ori orice eşec sau alternativă nefolosită are clişeatica explicaţie ,, am considerat că este imoral, faţă de…”
Însă nu despre asta voi vorbi acum ci voi încerca să desenez unele idei despre folosirea moralităţii ca reper al mesajelor unui politician către electoratul său.
Este lăudabil şi de admirat atunci când un politician reuşeşte să aibe morala (chiar şi perversă cum este ea astăzi pentru că obiectul moralei, valoarea nu mai este preţuită pentru ceea ce ar putea ea să reprezinte pentru o comunitatea ci din lispa obiectelor de valoare din comunitate), ca mesaj central acest lucru fiind semnul cel mai elocvent că acel politician are un public educat sau cel puţin îl face să creadă că este educat, înalt, erudit, învăţat (iată o idee de campanie hrănirea orgoliului).
Campaniile electorale axate pe morală sunt şi ele cât se poate de adaptate cu un anumit bcakground şi unei anumite zone în care publicul ori nu ştie ce e morala dar li se pare cool cuvantul ,,Yes we can !!!” ori sunt toţi cu un QI îndeajuns de ridicat. O astfel de campanie în care atenţia publicului este direcţionată înspre moralitate este cea recentă din SUA.
Dar am spus că morala este contextuală, nu numai sub raportul formelor ci şi al istoriei, ori morala în sens nord-american este de sorginte civilă şi nu religioasă iar valorile civile (libertate, dreptate, egalitate, drepturile omului) sunt sădite de aproape 400 de ani în subconştientul american şi continuă şi azi prin cărţile de istorie, agenţii de comunicare din Irak şi nu în ultimul rând de Hollywood.
Or este uşor dar şi vulgar să vorbeşti de morală minorităţilor homosexuale şi religioase atât timp cât, ingratul cuvânt de mai sus nu vine din istorie pe o filieră religioasă ci pe una civilă, lucru care dacă s-ar fi întâmplat, Obama acum ar fi rămas un comunitar şi voluntar.
În aceste condiţii discursul lui Obama a fost deja pregătit iar el nu a făcut altceva decât o reactualizare a valorlilor.
Un alt argument este acela că mesajul nu afost unul proiectiv, idealist de viitor prin care să insufle electoratului nişte valori abstracte situate undeva în afara Terrei ci a fost unul retroactiv, de recuperare a ceea ce este pierdut, uitat.
Iată de ce, dar mai ales cum, morala ( anumit tip de morală) poate fi luat drept mesaj central într-o campanie de cealată parte a lumii şi într-o Românie vanghelizată şi otevizată ar fi o tentativă nedemnă de luat în considerare.

Anunțuri
Posted in: Scena Politica