Sorin Oprescu, între lege şi tocmeală

Posted on 24 Aprilie 2008 de

16



Până acum nu m-am aventurat să scriu despre campania pentru primăria Bucureştiului. Cred că a venit momentul să o fac. Scurt şi la obiect. Spectaculos, poate neaşteptat, Sorin Oprescu demisionează din PSD pentru a candida ca independent. Un sondaj Gallup îl dă pe Oprescu favorit, cu 34 % din voturile exprimate, urmat de Blaga cu 17 %. Unii sunt sceptici cu privire la aceste cifre. Că au dreptate sau nu, contează mai puţin. Ceea ce a reuşit să facă Oprescu, foarte important într-o campanie, a fost să îşi asigure vizibilitate, expunere mediatică. Părea că e pe drumul cel bun.

Am fost impresionat de fervoarea cu care Victor l-a susţinut pe blogul său în ultima vreme pe Doctor. Multe dintre argumentele sale erau pertinente. Pe altele, cum ar fi independenţa lui Oprescu de partide, le-am privit cel puţin cu scepticism. S-a întâmplat însă ceva. Credinţa lui Victor în Sorin Oprescu a început să fie pusă sub semnul îndoielii. Concluzia, justificată dealtfel, e că Oprescu face totuşi parte din lumea politică pe care o condamnă. Până acum a fost membru PSD şi încă se bucură de simpatia unor persoane importante din partid, precum Iliescu. Să fi devenit Oprescu, brusc, idependent? El care până acum voia să candideze din partea PSD?!

Ieri (23 aprilie) s-a dat însă lovitura de teatru. Biroul Electoral Municipal constată că semnăturile valide pe care Doctorul trebuia să le strângă, ca independent, sunt insuficiente, conform prevederilor legale. Principiul statului de drept e că legea e mai presus… dar ce vorbesc eu aici, principiul unora care încă mai cred în statul de drept. De ce spun asta?

Oprescu e primul care sare şi critică BEM. Începe să vorbească de jocuri politice, de cei care vor ca el să nu candideze la Primăria Capitalei. Reacţiile de genul ăsta au devenit un algoritm. Când eşti acuzat de ceva, ce faci? Încerci să dovedeşti că eşti nevinovat?! Nicidecum! Pui la bătaie teoria conspiraţiei! Ori se pare că românii au conspiraţia în sânge. Chiar dacă nu credem în conspiraţia respectivă, faptul că ea este invocată distrage atenţia de la adevărata problemă. Citeam pe blogosferă un titlu de genul „Cine nu-l vrea pe Oprescu?”. Bun titlu. Chiar sunt mulţi care nu-l vor pe Oprescu. Poate niciun contracandidat nu îl vrea. Dar vedeţi, tocmai aici e manipularea. Deja discutăm de alte lucruri. Cristian Tudor Popescu face o analiză interesantă a stilului Doctorului.

Însă aici nu este vorba dacă cineva vrea să îl scoată pe Oprescu din cursa electorală sau nu. Aici nu e vorba dacă Oprescu e cel mai bun pentru primar sau nu. Aici e vorba de lege. Ori legea spune că Oprescu trebuia să prezinte un număr de adeziuni, completate corect şi complet de locuitori ai Bucureştiului. Are Oprescu aceste semnături, CONFORM LEGII? Păi BEM zice că nu le are. Candidatul are drept de contestaţie. Dacă şi după contestaţie răspunsul e acelaşi, lucrurile sunt clare: nu le are. CONFORM LEGII, Oprescu nu poate candida.

Pe ce se construieşte societatea românească?! Ceva între lege şi tocmeală. Şi nu-s numai politicienii de vină!

UPDATE: Curtea i-a respins contestatia lui Oprescu, asteptam si apelul inainte de alte comentarii.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie