Politicienii şi Conferinţele Comunicării

Posted on 16 Aprilie 2008 de

4



” In comunicarea politica, la fel ca in toate tipurile de comunicare, trebuie sa stii sa faci fata atacurilor si problemelor de imagine. De aceea am invitat o serie de personalitati politice care au trecut prin cel putin o criza de imagine.

Vom analiza impreuna cu ei respectivele crize de imagine, incercand sa separam elementele de adevar, de exagerarile presei si intoxicarile adversarilor politici. Vom vedea care a fost strategia de raspuns si ce rezultate a avut. De asemenea, vom incerca sa extragem lectii invatate. Sa aflam daca si cat de greu se poate scapa de o “stampila de pe frunte”.

Daca printre clientii vostri se vor afla in viitor si personalitati publice, in aceasta conferinta aveti prilejul sa intrati in culisele marilor batalii de imagine, care pot zgudui scena publica a unei tari.”

Aşa suna prezentarea conferinţei „Ştampila pe frunte – primul pas spre nemurirea politică” pe siteul Olimpiadele Comunicării. Cu invitaţi precum Bogdan Olteanu, Adriean Videanu, Codruţ Şereş, Ludovic Orban şi Victor Ponta, moderator Victor Ciutacu, conferinţa se anunţa interesantă. Nu puteam să pierd aşa ceva. Ce s-a întâmplat de fapt?

Politicienii au venit binedispuşi. Erau chiar veseli. Şi asta s-a vâzut imediat. Glumele au fost pe ordinea de zi. Binevenite dealtfel pentru capta atenţia şi a descreţi frunţile. Dar să trecem la invitaţi.

Videanu, cu eticheta „primarul-bordură”, ne-a explicat el cum a depăşit criza de imagine generată de această „poreclă”, nefondată cum declară domnia sa. Cum a reuşit? A ignorat-o, concentrându-se pe proiectele importante pentru bucureşteni. Ce gest frumos! Mai mult sau mai puţin întâmplător, întregul discurs a sunat a campanie electorală. Că doar oameni suntem!

Ludovic Orban a fost mai degrabă subiectul glumelor „colegilor” săi policieni. Se pare că are o imagine de gigolo printre aceştia. Noi îl cunoaştem mai degrabă ca misogin şi un bun şofer. Cum a trecut el peste criza asta de imagine. Nu am înţeles prea bine cum. Nici nu sunt convins că a trecut. Cert e că din discursul lui nu am reţinut mare lucru.

Domnul Olteanu a părut un pic mai deschis la un dialog constructiv. De la dumnealui am aflat că tinerii care intră în politică au aceeaşi şansă ca şi cei mai mari să ajungă în Parlament. Că doar avem uninominal, tot de dânsul adus pe plaiuri dâmboviţene (sau cam aşa bătea apropouri). Să înţeleg că îmi dă partidul bani de campanie pentru Parlament? Că-s tânăr şi am şanse. Aceleaşi cu alţii mai mari. Dar cine sunt eu să îl contrazic pe domnul Olteanu?

Domnul Ponta s-a remarcat iniţial prin ironii fine, mici glumiţe, foarte gustate de public. A încercat să nu se abată prea mult de la tema conferinţei. Fac o paranteză, chiar le-a spus cineva politicienilor înainte de conferinţă care e tema?! Am o părere în privinţa asta dar deocamdată o păstrez pentru mine. Cred că Ponta a reuşit însă cea mai isteaţă replică a acestei conferinţe (reproduc aproximativ): policianul care are o etichetă vrea să scape de ea, iar cel care nu are caută să o obţină. Poate un moment de slăbiciune, poate unul de sinceritate. Mi s-a părut printre puţinele fraze la obiect, pe subiect, o realitate a politicii.

Îmi pare rău pentru domnul Şereş dar asupra domniei sale nu prea am motive să mă opresc. Chiar aş vrea să scriu ceva dar nu îmi amintesc. Poate că e doar vina mea. Contează mai puţin.

Concluzie. Politicienii sunt „zgârciţi”: nu le place să spună realităţile vieţii de politician. Se scaldă în demagogie, campanie electorală, ironii fine (săracul nici Băsescu nu a scăpat de ele, deşi discuţia nu avea nicio legătură cu el). Politicienii nu vor nici în ruptul capului să recunoască faptul că dependenţa lor de imagine, de „etichete” îi facesă trateze acest tip de crize şi altfel decât prin „fapte bune” săvârşite în timpul mandatului sau ignoranţă. Dracu` mai înţelege atunci de ce au consilieri de imagine. Eu cel puţin nu înţeleg. Dar am impresia că cineva a încercat să evite cu orice preţ, uneori cu mare abilitate, realităţile din viaţa unui politician şi implicit tema conferinţei.

Cu ce am rămas după experinţa asta? Un spectacol de „stand-up-comedy” şi un gust amar. Faptul că am auzit oameni politici „de soi” cu aceleaşi poveşti cu care vin la televizor să impresioneze pulimea nu m-a făcut să mă simt mai deştept. Am impresia că am avut dreptate cu mica mea „glumiţă” pe care am postat-o aseară.

Dacă s-ar mai putea spune ceva… aştept să spuneţi voi în continuare. Dacă aş zice şi ceva de bine aş fi mult mai vulnerabil la o nouă dezamăgire. Aşa că mă opresc.

PS: Poza pe care am pus-o este mai relevantă pentru acest articol decât au fost discuţiile politicienilor pentru tema conferinţei.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie