Cum se vede politica externă din Băneasa

Posted on 7 Aprilie 2008 de

2



Mare tam-tam zilele trecute cu summit-ul. Am aşteptat şi eu să treacă valul ca să înţeleg ceva din atâtea opinii contradictorii. Mai mediatizate au fost nu atât lucrările propriu-zise ale summit-ului şi obiectivele acestuia, cât lupta indirectă pentru supremaţie dintre Bush şi Putin. Se zice că al doilea ar fi ieşit învingător. De la Sever Voinescu (Cotidianul) aflăm că Bush a realizat două obiective din trei: „angajamentul aliatilor pentru suplimentarea trupelor in zonele combatante in Afganistan si cuplarea NATO la scutul antiracheta american”. Că nu a reuşit să apropie Ucraina şi Georgia de NATO nu pare chiar aşa grav. E doar o problemă de timp. Deci Putin nu a obţinut decât o amânare. Victoria nu pare aşa răsunătoare, nu? Problema din Afganistan mi se pare destul de interesantă. Americanii au venit în Afganistan ca să instaureze democraţia. Foarte frumos din partea lor. Dar oare democraţie, sistem politic construit şi „testat” în Europa şi America, se potriveşte acestui stat islamic? Rămâne de văzut, dar prelungirea războiului ridică deja semne mari de întrebare. Dar dacă americanii sunt promotorii democraţiei pe glob, de ce nu intervin şi în China, ţară care perpetuează comunismul. Acolo nu se încalcă drepturile omului? Tibetul stă mărturie. Răspunsurile ar fi două. 1. Puterea militară a Chinei inspiră teamă. E şi normal, dacă ne gândim numai la numărul de locuitori. Presupunând că o intervenţie militară, de „instaurare a democraţiei” ar fi posibilă, intervine motivul 2: Nimeni nu doreşte democratizarea Chinei. Atât NATO, cât şi celelalte state, nu doresc deschiderea graniţelor chineze. 1,4 miliarde de chinezi ar fi greu de controlat. Emigrarea lor ar fi mai degrabă o invazie. Chiar şi creşterea populaţiei Chinei e o problemă mondială. Pe care liderii comunişti par a fi rezolvat-o cu succes. Prin legi mai puţin democratice (limitarea numărului de copii pe care îi poate avea o familie). Ori instaurarea regimului democratic nu poate să perpetueze acest tip de lege. Să o menţii ar lovi în piatra de temelie a unui sistem politic, principiile sale. Concluzia: ce doresc statele lumii? Limitarea creşterii populaţiei Chinei şi îngrădirea acestora în ţara natală. Cum se poate face acest lucru? Foarte simplu. Menţinerea actualului sistem politic. În faţa intereselor marilor puteri, democraţia e doar un pretext. Cu nimic mai nobil decât orice alt pretext. Evloluţia problemei Tibetului va demostra dacă am dreptate sau nu. Voi ce ziceţi? Ce e mai important: Democraţia şi drepturile omului sau interesele globale?

PS: Îi mulţumesc lui Ovidel pentru discuţia de aseară. De acolo a pornit ideea acestui articol.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie