De ce nu mă interesează de accidentul lui Băsescu

Posted on 3 Aprilie 2008 de

2



O replică la „A fost sau a nu fost să fie„, articol pe care l-am citit pe blogul echipei Domino.

Am impresia că mulţi români cred că în ţara noastră metoda sigură ca politicienii să facă treabă e să aibe calităţi morale de genul: sinceritate (se duce chiar până la transparenţă totală a vieţii), patriotism (interesele poporului, bla, bla) sau altele de felul ăsta. De parcă omul politic a ajuns acolo pentru popor… asta nu o mai cred nici copiii de clasa a 3-a. De parcă omul politic nu are şi el o viaţă privată… cum e prins de paparazzi, cum e înfierat, de parcă tre să ne spună nouă şi ce a supt de la mă-sa.
Ca să ajung la ce zici tu, mi se pare irelevant că e o mişcare electorală sau nu. Important e că a respectat legea. Cetăţenii sunt de vină, pentru că pândesc aceste ocazii, încercând să-l prindă pe politician cu “strategia”.
Toate aceste detalii nesemnificative ne fac să pierdem din vedere calităţile cu adevărat necesare unui om politic: profesionalism, capacitatea de a guverna/conduce/proiecta legi etc., respectul pentru lege. Ce dacă e el cinstit şi vorbeşte frumos dacă nu are habar cum se exercită o funcţie publică cu competenţă.
Trebuie să înţelegem că omul nu intră în politică de dragul poporului (sau doar de dragul poporului). E normal să aibă şi el nişte interese. Atât timp cât el îşi face treaba şi respectă legea nu ar trebui să ne intereseze altceva. Ce dacă omul vrea să se îmbogăţească? E asta un delict? Atât timp cât respectă legea şi îşi face treaba e irelevant dacă se îmbogeşte sau nu. Singura cale de a avea politicieni profesionişti este de a-i privi ca pe nişte profesionişti, nu ca pe trimişii lui Dumnezeu pe pământ, imaculaţi moral, fără interese proprii şi viaţă privată.
Evident că au o vină în perpetuarea acestei clase politice în care morala (sau mimarea ei), şi nu profesionalismul aduc voturi, toţi cei care promovează ştirile mondene din politică şi cei care desfac firul în patru în cazuri ca cel de faţă.
Mai bine decât să ne întrebăm dacă mişcarea e una electorală sau nu, am putea să analizăm activitatea reală şi relevantă a omului politic: proiectele sale, modul în care şi-a exercitat funcţia, dacă şi-a îndeplinit obiectivele.
Asta să fie blestemul comunismului?! Ne-a făcut să căutăm morala imaculată şi acolo unde ar trebui să căutăm profesionalismul şi competenţa?!

Concluzie: acum înţeleg de ce românii citesc „Libertatea”. Şi politica o înţeleg pe acelaşi principiu.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie