"Cojones" şi politică. Democraţia şi votul universal

Posted on 1 Aprilie 2008 de

1



Uşor, uşor se apropie alegerile. Încă nu a început campania electorală dar politicienii îşi ascut „săbiile”. Aşteptaţi anul acesta o campanie cum nu a mai fost până acum la noi, în care atacurile la persoană să fie înlocuite de programe politice, proiecte sau alte vorbe pasibile a deveni realităţi? Tonul îl dă chiar premierul… programul său politic începe cu un apoteotic „papagali” (nimic personal cu liberalii dar e singurul exemplu care îmi vine în minte). Şi uite aşa se spulberă şi ultimele speranţe că anul acesta va fi altfel. Dar de ce rămâne „dezbaterea” politică locul ideal pe care muştele să se aşeze. Pentru că politicienilor noştri chiar le place să îşi adrese „politeţuri”? Poate fi o cauză, dar nu principală. Pentru că divergenţele doctrinare sunt atât de mari încât politicienii simt nevoia să completeze argumentele cu „picanterii”? Care doctrină nene Iancule, care argumente?! Răspunsul e însă dureros. Se leagă de o ştiinţă machiavellică: marketing electoral.

Vrem sau nu vrem, muşchii politici se măsoară în voturi. Deci nu în programe, nu în proiecte, nu în IQ sau exprimare civilizată. Revenind la marketingul electoral, regula de bază e simplă, împrumutată din marketingul comerical: trebuie să spui electoratului ce vrea să audă. Adică electoratul nostru vrea să audă scandaluri şi înjurături? DA, primul răspuns corect. Cică s-a inaugurat la noi moda că cine ţipă mai tare, şi are şi un pic de talent la treaba asta are „cojones”. Tip de politician cu „cojones”? Cum, nu îl ştiţi? E preşedintele ţării.

Încerc să mă resemnez… oare în România orice împrumut de forme din afară naşte anomalii. Ne-am vopsit în democraţi şi priviţi ce a ieşit! Priviţi-i pe cei care ne conduc! Astea sunt produsele democraţiei şi ale votului universal. Ei nu sunt decât un efect. Soluţii posibile: schimbăm poporul sau schimbăm democraţia. Poate inventăm noi ceva mai bun. Sau poate îl înviem pe Ceauşescu. Sau poate ne resemnăm. Sau poate emigrăm. Atâtea soluţii că nu mă pot decide. Cred că o să intru în politică.

Anunțuri
Posted in: Fără categorie