Să presupunem că avem un stat cu 100 de cetăţeni: A1, A2, A3… A100. Toţi cei 100 de cetăţeni sunt vameşi. Iar fiecare vameş ia o şpagă de 5 lei/zi pentru câteva cartuşe de ţigări de contrabandă lăsate să intre în ţară. Să presupunem, mai departe, că printr-un oarecare concurs de împrejurări, A1 dobândeşte PUTEREA să ia 10 lei/zi şpagă. Ce va face el? Va lua în continuare 5 lei/zi sau va lua 10 lei/zi pentru că POATE?
Mai departe, să presupunem că A1 este trimis la puşcărie pentru că a luat şpaga. Acum, puterea pe care o avea A1 este câştigată de A2 (am putea spune că “A2 îl înlocuieşte pe A1 în funcţie”). Ce va face A2? Va continua să ia o şpagă de 5 lei/zi sau va lua 10 lei/zi pentru că POATE?
Pe de o parte, e povestea: Conştient că, prin puterea dobândită, are o responsabilitate faţă de ceilalţi, faţă de “popor”, A2 va înceta să ia şpagă şi va face tot posibilul pentru ca nimeni să nu ia şpagă.
Pe de altă parte, e adevărul: Dacă A2 nu a avut responsabilitate faţă de el însuşi, în primul rând, şi faţă de ceilalţi atunci când era şpăgar de 5 lei/zi, e cert că nu va avea nici mustrarea de conştiinţă când îşi va folosi în acelaşi fel puterea dobândită, devenind un şpăgar de 10 lei/zi.
Se spune prin “popor”: Dacă ditamai ministrul/şeful ia şpagă, ce pretenţie să ai de la un om de rând?! Or, reiese din anecdota noastră, e chiar invers: Când omul de rând ia şpagă, ce pretenţie să ai de la un şef?!
Psihedelicul
13 februarie 2011
Există posibilitatea ca A2 să fi învăţat lecţia întemniţării lui A1.
Marius-Mugurel Ciobanu
14 februarie 2011
Vali,
Posibilitatea ca A2 să fi învăţat lecţia este foarte mică din două motive:
1) odată ce A2 deţine PUTEREA, în mintea lui încolţeşte şi se extinde iluzia infaibilităţii;
2) în practică, exercitarea PUTERII îl face pe A2 mai puţin vulnerabil în faţa justiţiei (fie că vorbim de control efectiv asupra mecanismului judiciar, fie că vorbim de lipsa de “sânge în instalaţie” a procurorilor sau a judecătorilor, totdeauna cel care va avea PUTEREA va avea şanse mai mari să scape decât dacă cel care nu are PUTEREA. Evident, această inegalitate practică în faţa legii poate fi mai mult sau mai puţin accentuată, dar ea va exista întotdeauna, inevitabil, aşa cum, dealtfel, vor exista şi celelalte inegalităţi).
Şi un al treilea motiv, bonus, în continuare argumentului de la punctul 2) – odată ce a luat şpaga de 5 lei/zi când nu avea putere, A2 nu va refuza şpaga de 10 lei/zi când are şi PUTERE pentru că, în mod evident, raportul beneficiu/cost (incluzând riscurile) este mult mai avantajos. Practic, odată ce A2 are PUTEREA, beneficiile cresc şi riscurile de a îmbrăca dungi scad.
Dacă punem relaţiile de putere pe mai multe nivele, concluzia ar fi: dacă A a luat şpaga atunci când nu avea putere, este raţională decizia de a lua ce în ce mai multă şpagă cu cât urcă nivelele puterii. Numai vreo revelaţie mistică îl poate face om cinstit pe hoţul parvenit.