Promisiuni electorale în România anului 2050

Ponderea pensionarilor în total populaţie va ajunge, de la 28% în prezent, la 32% în 2025, urmând ca în 2050 să atingă  45%, în situaţia păstrării vârstei medii de pensionare din prezent, aflăm din Raportul comisiei prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice, apărut în 2009. Aspectele financiare ale problemei (cine va plăti pensiile acestora?) le găsiţi discutate pe larg pe cursdeguvernare.ro, aici.

Interesant este să ne imaginăm cum ar arăta o campanie electorală în 2050, dacă acel procent de 45% pensionari devine realitate. Având în vedere că avem şi noi – de bine, de rău – o democraţie, e şi mai interesant de imaginat cum vor formula autorităţile politicile publice, pentru că e clar că niciun partid nu-şi va permite să neglijeze acest bazin electoral (am mai discutat, aici, că scopul existenţei oricărui partid politic este să obţină şi să exercite puterea. Buna guvernare vine – dacă vine – pe un loc secundar).

Ce vor dori cei 45% să le promită un partid? Ar trebui să ne aşteptăm ca, în 40 de ani, pensionarii să ajungă să ceară altceva decât pensii mai mari? 45% din total populaţie ar ajunge, probabil, să însemna undeva peste 50% din populaţia cu drept de vot. Va fi, de departe, cel mai important segment electoral. Pe care, clar, niciun partid nu îl poate neglija. Mai mult, dacă în cazul altor segmente electorale e greu de coagulat un interes politic comun (întreprinzători, angajaţi la stat, angajaţi la privat, tineri, şomeri, asistaţi social nu pot fi uniţi de o singură promisiune concrete), pentru majoritatea votanţilor (adică pensionarii) cuvântul magic va fi “pensii mai mari”. Pentru cei care sperau că promisiunile electorale de tip licitaţie (-Să crească pensiile cu x%!, – Ba cu x+1%!, etc.) sunt doar o etapă în viaţa noastră politică… ar fi bine să ne obişnuim cu ideea.

Da, veţi spune, dar orice partid care ajunge la guvernare va trebui să meargă pe sârmă pentru că va fi foarte dificil să mulţumească pensionarii (citiţi pe cursdeguvernare.ro despre impactul bugetar al unei asemenea situaţii). Va îndrăzni vreun partid să facă exces de promisiuni fără acoperire? Reformulez. Există ceva care ne face să credem că partidele nu vor face în continuare exces de promisiuni fără acoperire?

Despre promisiunile electorale nu mai sunt multe de zis. Dar cum va arăta guvernarea? Să ne aşteptăm la o tiranie democratică a majorităţii formată din pensionari? E posibil ca partidele care ajung să guverneze să fie suficient de iresponsabile încât să sacrifice evoluţia pe termen mediu şi lung de dragul intereselor electorale pe termen scurt? Foarte probabil, da. Spun asta în contextul în care o democraţie mult mai bine consolidată decât a noastră, Ungaria, doar ce a naţionalizat pensiile private. Evident că politicienii nu vor putea păcăli economia (aia care produce bunăstarea), aşa că pensiile tot mici vor fi. Doar că nicio forţă politică nu va avea, cel mai probabil, curajul să facă sacrificii pe termen scurt pentru o dezvoltare economică pe termen mediu şi lung. Iar votanţii-pensionari vor gândi,  probabil, în celebra expresie a lui Keynes: pe termen lung, suntem cu toţii morţi! Aşa că, foarte probabil, trebuie să ne obişnuim şi cu permanentizarea pomenilor electorale. Guvernul care măreşte pensiile în an electoral, băgându-şi picioarele în el de buget, e aici ca să stea!

 

PS: Am publicat acum vreo săptămână un posibil discurs social-democrat. Contextul pentru care l-am gândit este cel prezentat aici. Şi cred cu tărie că este un tip de discurs pe care îl vom auzi din ce în ce mai des odată cu creşterea ponderii pensionarilor în totalul populaţiei.

Tag-uri:campanie electorala, democraţie, demografie, partide politice, pensii, pensionari, promisiuni electorale, social-democrat

Posted in: Scena Politica