Citesc La colţu` străzii un articol interesant despre mişcările recente ale Opoziţiei, despre care tocmai discutam şi noi în articolul anterior. Ceea ce m-a determinat să scriu articolul de faţă, neprogramat, a fost un comentariu scris de MoC:
“Stau si ma intreb daca va exista vreodata pe ‘piata’ o alternativa reala. Daca analizam evolutia partidelor politice din Romania in ultimii 100 de ani, este cam dezamagitoare traiectoria partidelor cu o istorie semnificativa si probabil si mai dezamagitoare traiectoria celor noi.”
Întrebarea este cu atât mai legitimă cu cât este pusă, probabil, de un număr tot mai mare de români dezamăgiţi de politică. Ar fi frumos să credem că este un paradox, o întâmplare nefericită, un ghinion al poporului român. Din păcate, o explicaţie pare a exista… Şi nu pare încurajatoare.
Raţiunea de a fi a unui partid politic, din orice colţ din lumea asta, este să ajungă la guvernare. Iar pentru a realiza aceasta, partidele au tendinţa să încerce să aleagă cele mai eficiente strategii şi tactici (ţinând cont, evident, inclusiv de lupta de putere din interiorul partidului respectiv). Evident că, deciziile fiind luate de oameni, strategiile alese nu se dovedesc a fi întotdeauna cele mai eficiente. Uneori, punerea în practică a celei mai eficiente strategii (care poate fi minciuna, spre exemplu) este împiedicată de o anumită cultură organizaţională care difuzează în rândul membrilor o anumită etică politică. Din punctul ăsta de vedere, la noi partidele nu fac decât să recreeze etica prezentă în majoritatea organizaţiilor din această ţară).
Până acum, experienţele electorale ale partidelor româneşti au arătat că modul în care acţionează în competiţia electorală este eficient (să ne amintim de câte ori au fost la guvernare PSD, PNL, UDMR şi PD-L în ultimii 10 ani, spre exemplu). Rezum:
1. Cultura organizaţională a partidelor politice nu generează o etică politică bazată pe responsabilitate, corectitudine, etc.
2. Strategiile şi tacticile electorale folosite de partidele politice româneşti, oricât le-am considera noi de imorale, au dat rezultate foarte bune în atingerea scopului (accesul la guvernare).
Privind din interiorul eticii politice ale partidelor noastre, de ce ai schimba ceva care dă rezultate?
Ca să apară pe piaţă o alternativă (adică produsul politic dorit de noi) trebuie să existe: a) cerere, adică oameni capabili să identifice produsul şi să fie dispuşi să îl achiziţioneze (aici nu intră doar votul, ci şi eventual, alte tipuri de susţinere); b) “întreprinzători” dispuşi să furnizeze oferta în termeni de profit (profitul nu trebuie să fie doar financiar, ci poate fi – ipotetic – profitul moral de a realiza binele comun). Pentru a realiza produsul politic, “întreprinzătorul” are nevoie de resurse (resurse umane, resurse materiale, resurse simbolice, etc.). Aici e, de fapt, cheia întregii probleme. Ceea ce e greu de acceptat e că orice competiţie politică are nişte costuri. Campania electorală are costuri. Mari. Scuze, foarte mari.
Şi încă n-am zis nimic despre ce condiţii sunt necesare pentru o bună guvernare.
sym
12 ianuarie 2011
Cred ca e posibil ca actuala clasa politica sa fie cat se poate de reprezentativa pentru poporul roman. Daca imi amintesc bine, 75% din parlamentarii actuali sunt la primul mandat. Sunt multi ministri noi. Lucrurile nu prea s-au imbunatatit. De la Iliescu la Nastase la Ponta nu detectez nimic pozitiv. Nu-s la fel, adevarat, se trece de la ideologie sprijita de cinism la cinism pur cu spoiala ideologica, dar rezultatul e identic. “Primenirea” clasei politice ne lasa cu acelasi tip de figuri sinistre, care vor demnitati, nu serviciu public.
Adevarul e ca imi e usor sa cred ca daca iei un roman de pe strada si-l pui intr-o pozitie in care sa decida folosirea banului public, probabil ca-i va distribui, cu impunitate, siesi. Si familiei. Si amicilor, contra unui procentaj. Dupa care va cauta din rasputeri sa puna capac justitiei, dupa ce a facut ce a facut.
Poporul roman asta apreciaza: “descurcareala”, banul facut cat mai usor si afisat cat mai copios. Regulile nu-i plac. Daca aveti indoieli, va invit sa stati timp de 5 (cinci) minute intre orele 8-18 in intersectia Mosilor-Eminescu. Daca nu vedeti minim 5 incalcari ale codului rutier, va trimit o lada de bere.
Integritatea este ceva pur si simplu bizar. De aceea avem o singura M. Macovei si sute de Voiculescu, Ponta, Verestoy, Blaga, Nastase, Fenechiu, Frunda, Hasotti, Berceanu, Orban, Vadim, Stanoiu etc. Ei sunt cu adevarat reprezentativi pentru poporul roman. Altfel nu i-ar vota.
Marius-Mugurel Ciobanu
14 ianuarie 2011
Tocmai de asta reforma clasei politice nu poate fi decât rezultatul unei alte atitudini a cetăţenilor. Şi aici nu mă refer doar la vot, ci la posibilitatea de a pune presiune pe guvernare pentru luare deciziilor potrivite. Am chiar şi un exemplu pozitiv. Ameninţarea cu greva fiscală orchestrată de Cristian Ghinea când guvernul a aprobat ordonanţa prin care îi obliga pe cei ce obţin venituri din drepturi de autor să achite lunar contribuţii la 3 instituţii diferite, 3 ghişee.
Sicovitol
13 ianuarie 2011
“Privind din interiorul eticii politice ale partidelor noastre, de ce ai schimba ceva care dă rezulate?”
Înlocuim câteva vorbe şi ne dă:
Privind din interiorul eticii jurnalistice a mass-mediei noastre , de ce ai schimba ceva care dă rezultate?
Observăm paralelismul, vis-a-vis de rolul mass-media, din punct de vedere educativ şi ca şi colportor de informaţie. Atâta doar că rolul educativ lipseşte, iar calitatea informaţiei este execrabilă (distorsionată, tendenţioasă, diluată, incorectă). Relevant, având în vedere relaţia indisolubilă între politic şi media, şi, mai ales, mass-media ca unic canal de comunicare între politician şi public – comunicarea directă este, practic, inexistentă.
Oricum, în ambele situaţii, atunci când zicem “etică” ne facem iluzii.
TANO
14 ianuarie 2011
”coruptia pentru democratie, este ca uleiul pentru motor.miroase urat, insa este indispensabila” A.Espinsa (personaj) atat timp cat coruptia este in floare-n romania, clasa politica nu se va schimba.politicienii nu-si doresc sa starpeasca vreodata coruptia, fara acest fenomen ei nu pot ajunge in parlament, guvern, presedentie. aceasta teorie este valabila pentru tot mapamondul
Marius-Mugurel Ciobanu
14 ianuarie 2011
Mie mi se pare că problema e mai adâncă de atât. Cum spui şi tu, e de aşteptat – chiar dacă nu trebuie să vedem asta ca pe ceva normal – proliferarea corupţiei, atât timp cât ea a adus şi menţinut la putere generaţii de politicieni. Grav este că eu nu sesizez o voinţă reală a societăţii în lupta cu corupţia. Şi când vorbesc de societate includ indivizii din toate domenii de activitate, poziţiile ierarhice şi categoriile sociale. Mulţi dintre ei consideră dăunătoare doar marea corupţie, dar nu sunt dispuşi să renunţe la “micile lor aranjamente”. Discuţie reală cu un tip inteligent, în jur de 40 de ani, undeva tinzând spre clasa medie. Îi înjură pe politicieni de corupţie. Povesteşte cum un ministru intervine la nivel local pentru rezolvarea unei probleme personale, cu încălcarea legii. Peste 15 minute se plânge că un prieten al său din tinereţe, nerecunoscător, nu l-a ajutat când a avut ceva probleme cu suspendarea permisului de conducere.
popateapa
14 ianuarie 2011
pentru ca tinerii au devenit nepasatori,iar batranii se imputineaza!